Obiceiuri care îți întrețin anxietatea socială și cum le poți schimba

Mary a început să se simtă anxioasă în contexte sociale când a devenit adolescentă. Situația s-a agravat atât de mult, încât a ajuns să sufere de depresie și a fost nevoită să lipsească o perioadă de la școală.

Când a început cursurile universitare, ea ajunsese să evite complet activitățile de grup.

„Nu m-am înscris în cluburi sau societăți, așa cum au făcut alții”, spune Mary (acesta nefiind numele ei real). „Pur și simplu credeam că nimeni nu ar vrea să mă cunoască. Nu mi-am făcut, de fapt, niciun prieten pe tot parcursul facultății.”

Anxietatea socială a lui Mary era atât de severă încât ea a fost diagnosticată cu tulburare de anxietate socială, o afecțiune cu care se confruntă până la 12% dintre oameni la un moment dat în viață.

Însă multe alte persoane spun că sunt afectate de dificultăți similare într-un sens mai larg. Pe măsură ce studenții revin la facultate, i-am întrebat pe experți cum pot fi depășite aceste sentimente, indiferent dacă ești în primul sau în ultimul an de studiu.

Cercetările sugerează că peste o cincime dintre studenți se confruntă cu o formă de anxietate socială în timpul studiilor universitare, iar un studiu realizat de universitățile din Chichester, Coventry și University College London a asociat această problemă cu rezultate academice mai slabe, relații sociale mai fragile și izolare.

Pentru mulți, facultatea este prima experiență departe de casă și există așteptarea că își vor face rapid prieteni.

Mary, care a studiat la University of Exeter, spune că a încercat.

„Când am ajuns acolo, la început, am mers la o întâlnire a unei societăți studențești, dar toți vorbeau deja între ei și, dintr-odată, am fost cuprinsă de teamă. Am simțit că nu mă voi integra și m-am întors acasă.”

Semne că ai putea suferi de anxietate socială

Mary, care are acum 25 de ani, își descrie anxietatea socială ca pe o experiență de dedublare. Atunci când vorbea cu persoane necunoscute, simțea cum îi iau foc obrajii și cum începeau să îi furnice mâinile.

„Aveam aproape senzația că mă desprind de propriul corp. Uitam cum să articulez cuvinte”, spune ea.

„După interacțiunile sociale, rămâneam adesea cu senzația că făcusem ceva îngrozitor. Eram copleșită de rușine. Mă gândeam mereu că este ceva profund în neregulă cu mine.”

Neil Greening, președintele Social Anxiety Alliance UK, spune că acesta este un tipar întâlnit frecvent în rândul persoanelor care suferă de anxietate socială.

„Oamenii ajung să creadă că au un defect de personalitate. Interiorizează problema, în loc să o vadă ca pe o afecțiune recunoscută pentru care pot primi ajutor.”

Principalul lucru de reținut este că este perfect normal să te simți timid sau puțin anxios atunci când cunoști oameni noi, te afli într-un mediu necunoscut sau mergi la un interviu de angajare. Anxietatea socială devine o problemă atunci când îi împiedică efectiv pe oameni să facă anumite lucruri, spune Greening.

Pentru cei diagnosticați cu această afecțiune, impactul poate fi debilitant, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Mary.

„Poate fi dificil să recunoști că te confrunți cu orice formă de anxietate socială într-o lume în care să fii extravertit și să ai încredere în sine în situații sociale sunt, în general, lucruri apreciate. Mulți oameni încearcă să își ascundă anxietatea socială sau recurg la așa-numitele comportamente de siguranță.”

Semne că cineva ar putea suferi de anxietate socială:

Greening spune că există dovezi potrivit cărora anxietatea socială este în creștere și că utilizarea tot mai frecventă a smartphone-urilor, precum și munca la distanță, contribuie la acest fenomen, „ducând la mai puține interacțiuni sociale și la niveluri mai ridicate de anxietate”.

Cum poți gestiona anxietatea socială

Mary, care urmează acum un program de studii postuniversitare, a reușit să-și gestioneze mai bine anxietatea socială. După ce și-a încheiat studiile de licență, a beneficiat de sprijin din partea Serviciului Național de Sănătate din Regatul Unit (NHS), sub forma unei terapii prin discuție numite CBT (terapie cognitiv-comportamentală).

CBT este considerată tratamentul de referință pentru anxietatea socială și îi încurajează pe oameni să își reevalueze tiparele de gândire și să își schimbe comportamentele.

Profesorul David Clark, psiholog la University of Oxford, spune că și-ar dori ca mai multe persoane să apeleze la terapie, dar spune că oamenii pot face și singuri lucruri care să îi ajute.

Primul pas, spune el, este să renunți la concentrarea excesivă asupra propriei persoane.

„Persoanele cu anxietate socială se monitorizează constant în timpul interacțiunilor sociale. Mă înroșesc? Ce spun sună ridicol? Par nervos?”

„Concentrează-te asupra conversației, asupra celeilalte persoane sau asupra mediului din jur.”

El spune că este important, de asemenea, să îți testezi temerile prin experimente comportamentale, cum ar fi să pui o întrebare la o ședință sau să îți exprimi punctul de vedere într-un grup, apoi să observi ce se întâmplă.

„Persoanele cu anxietate socială anticipează adesea rezultate negative, crezând că se vor face de râs sau că ceilalți le vor considera plictisitoare. Testarea acestor presupuneri îi poate ajuta să își depășească temerile. Este înfricoșător, dar poate fi de mare ajutor.”

El mai spune că oamenii trebuie să renunțe la comportamentele de siguranță, cum ar fi repetarea în minte a fiecărei propoziții înainte de a o rosti, evitarea contactului vizual sau tendința de a rămâne mereu aproape de aceeași persoană.

În cele din urmă, adaugă Clark, încearcă să eviți ruminația de după un eveniment social.

„Este foarte ușor să ajungi să distorsionezi ceea ce s-a întâmplat de fapt.”

Mary spune că se regăsește în această descriere.

„Obișnuiam să analizez la nesfârșit fiecare situație în mintea mea. Ce am învățat este că gestionarea anxietății sociale este un proces în etape. Terapia m-a ajutat enorm, dar m-a ajutat și ceva ce mi-a spus o prietenă în urmă cu câțiva ani.”

„Când i-am spus că nu vreau să o însoțesc ca să îi cunosc câțiva dintre prieteni, invocând lipsa mea de abilități sociale, mi-a răspuns că nu m-a perceput niciodată astfel și că nu ar trebui să mă subestimez. Am fost copleșită de emoție.”

„Acum mă forțez să mă implic mai mult. Ajută și faptul că, la master, lucrăm în grupuri mai mici, dar m-am înscris și într-un club de astronomie. Încă este dificil și nu merge întotdeauna așa cum mi-aș dori, însă învăț să fac față acestor situații.”

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.